Moţa, prim-procuror de laborator

Claudiu Matei

Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră îl cunosc pe procurorul Emil Moţa însă oricine face cunoştinţă cu el şi acordă un pic mai multă atenţie atitudinii sale descoperă un individ uşor nesigur care priveşte într-o parte atunci când ţi se adresează ca şi când n-ar vrea să te deranjeze în vreun fel însă, în spatele ţinutei sale şovăielnice se ascunde un om chinuit de propriile frustrări pe care şi le înfrânge doar atunci când ocupă o funcţie însemnată şi toată lumea acordă o mare importanţă spuselor sale dacă nu de bună voie atunci forţat. Aşa se face că pe vremea când era prim procuror a reuşit să-şi atragă antipatia majorităţii colegilor săi, mai ales că le-a criticat de nenumărate ori soluţiile prin presă ca să demonstreze cât de incompetenţi sunt şi ce brav este el că se ia cu ei de piept chiar în faţa opiniei publice. De fapt, Moţa nu simte că trăieşte dacă nu apare în lumina reflectoarelor pentru că astfel micimea faptelor sale capătă o nouă valenţă în proprii ochi acesta fiind şi motivul pentru care a încercat mereu să se implice în dosare ce includeau nume sonore, iar dacă dosarele respective ajungeau la unul dintre colegii săi, în calitate de prim procuror, era imposibil să nu-şi dea cu părerea chiar cu riscul de a-l deranja şi jigni pe cel care se ocupa de caz.
De altfel Moţa n-a fost niciodată prim-procuror în adevăratul sens al cuvântului. Nu a avut niciodată conştiinţa curată, sentimentul că e liber în gândire. Moţa a fost un produs de laborator creat de un grup de indivizi, pus să distrugă adversarii creatorilor săi prin intermediul unei publicaţii otrăvite, la acea vreme, nu numai portavocea delatorilor ci şi scuipatul veninos al unor scribi.
În momentul în care a plecat din funcţie, în 2007, cu tinicheaua de coadă, a pălit şi gloria pe care şi-o crease arficial, iar colegii l-au primit în rândurile lor cu „bucuria” cu care primeşti pe cineva care timp de trei ani ţi-a reamintit în fiecare minut că el e şeful, chiar dacă la un examen de promovare n-a fost în stare să ia o medie mai mare decât 5 şi, mai mult decât atât, a luat nota 1 la Jurisprundenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, materie foarte importantă pentru orice magistrat. Deşi a demonstrat cu vârf şi îndesat,  şi în mod oficial că nu poate depăşi anumite limite profesionale, că nu ştie să colaboreze cu oamenii decât în interes propriu şi nu poate conduce o instituţie atât de importantă fără să dea cu oiştea în gard, Emil Moţa vrea să devină din nou prim procuror spre disperarea, probabil, a celor care au îndurat deja trei ani sub conducerea lui.
Asta dacă îl va depăşi pe procuroul Focşan, la concursul organizat de CSM, şi pe el însuşi, trecând pragul notei 1. Deşi n-ar fi nici o surpriză să nu-l treacă.

  25.05.2011. 00:41

Comentarii

karina
18.07.2011. 20:15

,,Sa se puna Dl Prim cu burtica pe carte?
,, Ce simplu ar fi fara atatea examene...concursuri...bla bla ,, Cat de usor se poate sclipi in puterea functiei!!!

Haina face pe om! Dar nu in totalitate!
Cum va umple MARELE LIPS care exista dincolo de ea?
Daca cumva va reusi in vre-un fel, sa nu va lasati indusi in eroare de fatada!

Dumitru Veronica
01.06.2011. 09:30

”MOŢŢO“
Tare mult te-ai mai MOŢAT,
Când, mare şef te-au promovat,
După ce, pe ROIBU l-ai săpat.
Dar, la nici 3 ani de zile,
A decăzut a ta MĂRIRE,
Şi, în propria-ţi groapă a-i scăpat,
Mirosind mai rău ca un ”...at”.
Pe veci şi, prin urmaşi, de mine, blestemat
Căci, plângerea din 25.04.2003, cu acte-n dosar, mi-ai pitulat,
Din al tău ordin, nici număr de înregistrare, nu i-aţi dat.
Ţie, MOŢA EMIL, în 03.05.2007, la detronare.
Eu, una, din multele victime, ale “MOŢĂRII” tale.
Iar acum, cu nesimţire, doreşti o nouă promovare!?
Veronica Dumitru