Dl. Iovănescu a plecat fără să-şi termine editorialul...

Dat afară de la două cotidiane regionale şi proaspăt demisionar de la unul local, nici nu împlinisem 23 de ani, mă trezisem în faţa şansei de a conduce primul săptămânal de scandal, pe plan local. Nu ştiam aproape nimic despre cum se „naşte” un ziar. Aşadar, la primul număr al „Atac de Gorj” am avut mare nevoie de ajutor pentru că habar nu aveam de cum şi unde se pun articolele în pagină. Şansa noastră, a celor de la Tg-Jiu, a fost că tehnoredactam publicaţia la Petroşani unde şef era Constantin Iovănescu.
A fost omul de la care am învăţat că articolele „de impact” trebuie puse în paginile impare, care să fie coverul - materialul de primă pagină al ziarului şi multe altele.
Pe jurnalistul Iovănescu îl cunoscusem prin iunie ’99, la o săptămână după apariţia „Atac de Valea Jiului”, pe omul Iovănescu l-am cunoscut în lunile ce-au urmat, în nopţile petrecute în tren spre Bucureşti, acolo unde mergeam săptămânal cu hard-diskul calculatorului, pe care se afla ziarul, în geantă. De internet nuci nu se pomenea în acea perioadă. O jumătate de an cele două publicaţii au apărut împreună, în Gorj şi Valea Jiului iar între cele două redacţii era o competiţie frumoasă. Îmi amintesc că de multe ori, când pentru corectură, în redacţia de la Petroşani, era printată prima pagină a „Atac de Gorj”, dl.Iovănescu şi colegii nu se abţineau să nu remarce că „nu sunteţi normali la cap!”. Era, de fapt, un alint de apreciere pentru curajul nostru nebun de-a binelea şi aproape inconştient de a-i taxa, fără menajamente, pe toţi „greii” de la acea vreme ai Gorjului.
De la Giovanotti, aşa cum îl porecliseră colegii din Vale pe dl.Iovănescu, am mai învăţat ceva: să nu scriu niciodată cu năduf despre cineva, doar fapte, strict gazetăreşte, fără consideraţii personale, cum ne era obiceiul pe atunci. Îl consideram pe dl.Iovănescu un pic îmbătrânit, în gândire, şi chiar depăşit de presa modernă. De fapt, era un tip moderat şi cu prea mult bun simţ pentru presa de scandal.
Drept dovadă, atunci cănd noi, tinerii „revoluţionari”, am părăsit publicaţiile lui Dumitru Dragomir, dl.Iovănescu a rămas.
Peste câţiva ani l-am reîntâlnit pe dl. Iovănescu, se pregătea să vină în presa gorjeană, la ziarul lui Geo Cranta. „Scandal” i-a făcut o „primire” cum se cuvine, dar nici el n-a rămas dator, aşa că o scurtă perioadă a fost supărat pe noi. Ne-am împăcat la o bere făcând glume pe marginea celor scrise. Giovanotti nu putea ţine supărare pe noi, cei pe care practic ne învăţase „să naştem” o gazetă.
Chiar dacă mare parte a vieţii şi-o petrecuse în „Jalea Viului”, cum îi plăcea să spună, dl.Iovănescu a rămas oltean sută la sută, hâtru, tot timpul pus pe glume.
În ultima vreme auzisem că e bolnav. N-am vrut să-l văd aşa. Speram să-l revăd, din nou, la o bere şi să-i citesc editorialul... Dl.Iovănescu a plecat însă fără să-l termine...Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Claudiu Matei

  15.11.2010. 13:25

Comentarii

Biltoc Gabriel
17.11.2010. 21:04

Am avut ocazia si deosebita placere sa lucrez alaturi de Dl Iovanescu la un cotidian gorjean si va pot confirma faptul ca era un mare ziarist dar si un om deosebit. Dumnezeu sa-l ierte!!! Va ramane mereu in amintirea noastra ca un mare om.